Puterea magnetarilor

Pe 27 decembrie 2005, planeta noastra a simtit puterea unui magnetar. Suflul unei explozii cosmice a maturat galaxia si Terra odata cu ea.

Ilustratie a eruptiei din decembrie 2004. Ilustratie:NASA

Puterea exploziei cosmice a fost imensa. Un flux de raze-X si gamma a fost detectat de satelitii care observa Universul in aceasta lungime de unda. RHESSI care observa Soarele a detectat suflul, la fel si satelitul INTEGRAL care observa razele gamma emise de gaurile negre. Detectorii satelitului SWIFT au fost suprasaturati din cauza cantitatii de energie primita, chiar daca acesta era indreptat inspre alta directie.
Si atmosfera Pamantului a resimtit suflul exploziei. Atmosfera inalta a fost ionizata de particulele de inalta energie venite brusc din cosmos, iar campul magnetic s-a deformat in urma coliziunii  cu acestea.
Astronomii au descoperit relativ repede de unde a venit suflul exploziei. Vinovatul a fost un magnetar, o stea neutronica „numita” SGR 1806-20. Magnetarii sunt stele foarte dense, aparute in urma fenomenului de supernova. Masa lor (cantitatea de materie pe care o contin) este imensa  dar diametrul foarte mic. O asemenea stea are o masa de doua ori mai mare decat a Soarelui dar un diametru de numai 20 km! Materia este atat de strans impachetata incat  1 cm³ din ea cantareste 100 de milioane de tone. Imaginati-va 100 de milioane de masini de 1 tona comprimate intr-un spatiu cat un cub de zahar.
Stelele neutronice care sunt denumite magnetari au un camp magnetic de 10¹⁵ ori mai intens decat al Soarelui. Campul magnetic este in stransa legatura cu suprafata stelei, orice modificare aparuta intr-una din regiuni inducand scihmbari si in celalta.  Suprafata  stelelor neutronice este solida si  uneori pot aparea crapaturi, generate de cutremure.  La un moment dat  SGR 1806-20 a suferit un cutremur iar acesta a produs o eruptie de energie. Campul magnetic este inhiba eruptiile dar cand  intensitatea energiei  creste, aceasta nu mai poate retine radiatia.
Intensitatea eruptiei este de neimaginat pentru pamanteni, cutremurul a produs o mica falie (de aproximativ  1 cm adancime) in suprafata magnetarului, iar astronomii au calculat ca intensitatea acestuia este echivalenta cu a unui cutremur de magnitudinea 32 pe scara Richter. Emergia degajata  intr-o secunda a fost egala cu aceea degajata de Soare in 250 de milioane de ani. Radiatia s-a imprastiat in spatiu cu viteza luminii si a ajuns la Pamant dupa 50.000 de ani. Magnetarul se afla in constelatia Sagittarius, la 50.000 de ani lumina departare!
Sursa: NASA.gov